8 mai 2024
Ce este Luxația Umarului?
Luxația umărului este o leziune în care capul osului humerus se separă complet sau parțial de cavitatea sa naturală în scapula, rezultând pierderea temporară a contactului normal între oasele articulației umărului.
Tipuri de Luxații Umarului:
Există mai multe tipuri de luxații umărului, incluzând luxații anterioare, posterioare, inferioare și superioare, în funcție de direcția în care se deplasează capul humerusului în raport cu cavitatea scapulei.
Cauzele Luxației Umarului:
Cauzele includ traumatisme puternice, cum ar fi căderile directe pe umăr sau impactul în timpul accidentelor auto, mișcările bruște sau forțate ale umărului, precum și laxitatea ligamentelor umărului.
Factorii de Risc:
Factorii care pot crește riscul de luxație a umărului includ participarea în activități sportive cu risc crescut de traumatisme la nivelul umărului, precum și prezența afecțiunilor preexistente care pot slăbi ligamentele umărului.
Simptomele Luxației Umarului:
Simptomele includ durere intensă în umăr și în jurul acestuia, umflături și sensibilitate în zona afectată, dificultate sau imposibilitate în mișcarea umărului, și, în cazuri severe, deformare vizibilă a umărului și imposibilitatea de a folosi brațul afectat.
Diagnosticarea Luxației Umarului:
Diagnosticul se bazează pe istoricul medical, examenul fizic și, adesea, pe imagistica medicală, cum ar fi radiografiile, RMN-ul sau ecografia, pentru a evalua gradul de dislocare și pentru a exclude alte leziuni asociate.
Tratamentul Luxației Umarului:
Tratamentul poate include re-poziționarea manuală a oaselor în poziția corectă (reducerea), imobilizarea umărului cu un gips sau o atelă pentru o perioadă de timp pentru a permite vindecarea, administrarea de medicamente pentru durere și inflamație, și, în cazuri severe, intervenția chirurgicală pentru repararea ligamentelor sau a altor structuri afectate.
Prevenirea Luxației Umarului:
Prevenirea poate implica evitarea activităților cu risc crescut de traumatisme la nivelul umărului, cum ar fi sporturile de contact sau mișcările bruște, menținerea unui program regulat de întărire a mușchilor umărului și a ligamentelor, și evitarea comportamentelor cu risc crescut de căderi sau lovituri.
