• kineto
• Leave a Commenton Fractura de glezna

Ce este fractura de glezna?

O glezna rupta este cunoscuta si sub denumirea de fractura de glezna. Acest lucru inseamna ca unul sau mai multe dintre oasele care formeaza glezna sunt rupte.

Fractura de glezna poate merge de la simpla rupere a unui singur os, pana la fracturi multiple, care disloca glezna si pentru care este necesar ca pacientul sa evite sa se sprijine pe piciorul afectat un timp mai indelungat. 

Cauze

Fractura de gleznă apare în urma unui traumatism la nivelul articulației piciorului, care poate avea următoarele cauze:

• Căzături obișnuite sau de la înălțime;
• O săritură greșită;
• Accidentări sportive, care pot avea loc în timpul sporturilor de contact (baschet, fotbal, handbal sau altele), tenisului sau gimnasticii;
• Căderea unui obiect greu pe articulație;
• Accidentele rutiere;
• Un pas greșit în timpul mersului (dacă piciorul se răsucește pe partea laterală);
• Traumatizarea repetitivă – fractura de stres, caracterizată de o fisură la nivelul osului, poate apărea în cazul atleților.

Factorii de risc 

• Creșterea bruscă a nivelului de activitate fizică (spre exemplu, trecerea rapidă de la un stil de viață sedentar la efectuarea unor eforturi intense);
• Lipsa unui echipament sportiv corespunzător (cum ar fi purtarea încălțămintei uzate sau cu talpă nepotrivită);
• Neglijarea încălzirii și exercițiilor de stretching (întindere) înainte de un antrenament intens;
• Prezența osteoporozei (afecțiune caracterizată de demineralizarea oaselor);

Simptome

Simptomele care indica o fractura de glezna sunt:

• Durerea imediata si de intensitate mare;
• Inflamarea (umflarea gleznei);
• Roseata in jurul gleznei;
• Sensibilitatea la palpare;
• Imposibilitatea sprijinului pe piciorul afectat;
• Deformarea regiunii, daca articulatia gleznei este luxata (dislocata).

Diagnostic

Medicul va examina glezna prin mișcarea labei piciorului în diferite direcții și palparea articulației. De asemenea, te poate ruga să mergi câțiva metri. Astfel, specialistul poate face diferența între o entorsă de gleznă (întinderea sau ruptura ligamentelor gleznei) și o fractură.

În continuare, pentru a confirma diagnosticul și a evalua severitatea fracturii, medicul va recomanda investigații suplimentare. În general, o radiografie este suficientă pentru a determina localizarea și tipul de fractură. Aceasta este o procedură rapidă, care utilizează raze X pentru a prelua imagini ale structurilor interne. Rar, în cazuri mai severe, poate fi nevoie de o tomografie computerizată (CT), o scintigrafie osoasă sau un examen RMN, pentru a evalua în detaliu leziunile.

Tratamentul

Tratamentul non-chirurgical:

In cazul fracturilor fara deplasare sau cu deplasare mica si cu o glezna stabila tratamentul poate fi non-chirurgical prin reducerea ortopedica a fracturii urmata de imobilizarea gleznei cu ajutorul a unei atele gipsate timp de aproximativ 4-6 saptamani, cu efectuarea mai multor radiografii de control pentru supravegherea fracturii, urmate de sedinte de kintoterapie pentru recuperare functionala.

Tratamentul chirurgical:

In cazul fracturilor cu deplasare, cominutive si instabilitate secundara a gleznei se impune tratamentul chirugical. Acesta consta in reducerea si stabilizarea fragmentelor cu placi metalice, suruburi sau brose si hobanaj (sarma) in functie de tipul fracturii, care sa tina in contact fragmentele osoase.

Postoperator

Ingrijirea postoperatorie consta in purtarea unei orteze de glezna sau a unei atele gipsate minim 6 saptamani, fara incarcare pe membrul operat, exercitii active de dorsiflexie si flexie plantara, si tratament anticoagulant pana in momentul renuntarii la atela. Reluarea mersului se va face treptat incepandu-se cu pozitii de descarcare a membrului afectat (utilizarea carjelor axiale sau a cadrului de mers) urmand apoi incarcarea usoara ca apoi treptat sa se treaca la mersul fara sprijin si in consecinta incarcarea totala.

Recuperarea este la fel de importantă ca tratamentul în sine, pentru ca șansele de vindecare totală să fie cât mai mari.

Principalele obiective ale recuperarii sunt:

• Ameliorarea și dispariția durerilor și inflamației;
• Recuperarea sprijinului total în piciorul afectat;
• Redobândirea unui mers fără probleme;
• Recuperarea rezistenței musculare.

Prevenție

Există câteva reguli aplicabile și în viața sportivă și în cea de zi cu zi pentru a evita apariția unei rupturi a gleznei:

• Consolidați rezistența oaselor prin aport suficient de calciu și vitamina D. Asigurați-vă că includeţi în dietă alimente bogate în calciu, cum ar fi laptele, iaurtul și brânza. Suplimentele de vitamina D se iau în urma diagnosticării unui deficit și doar cu recomandare şi prescripție medicală.
• Întăriți mușchii gleznei. Dacă observați o predispoziție a accidentelor în care glezna este sucită, căutați programe de exerciții care ajută la întărirea mușchilor de susținere ai gleznei.
• Persoanele active care practică regulat activități sportive trebuie să alterneze tipurile de efort (alergat, înot sau bicicletă) pentru a preveni fracturile de stres.
• Purtați încălțăminte corespunzătoare pentru diverse activități (drumeție pe teren accidentat, alergare, sport profesionist, etc.).
• Dozați efortul în antrenamentele individuale. Orice nou program sportiv trebuie să înceapă cu o creșterea treptată a efortului și timpului alocat.